Descriere

Mesagerii Terrei coboară peste un ținut cu lumină albastră care pulsează ca un halou înghețat. Atmosfera e subțire, vântul abia există, iar solul are luciu de sticlă veche. Nu se mișcă nimic. Nicio urmă de apă, nicio pasăre, nici măcar praf ridicat de pași. Doar liniște.

În lumina aceea se văd trei forme, așezate pe coamă ca niște străjeri. Nu par vii, dar au proporții de oameni: rămân încremenite, cu fețe șterse de timp. Eroziunea le-a rotunjit muchiile, iar la bază se adună umbre lungi, ca la niște cadrane solare. Par statui, martori ai cuiva care a fost aici și a plecat.

Semnalele de viață tac. Instrumentele trec meticulos prin spectre, prin temperaturi, prin ecouri. Niciun foc ascuns sub nisip, nicio căldură interioară în rocă. Doar aceleași trei siluete care absorb lumina și o trimit înapoi, indiferente. Contactul se întâmplă totuși: nu cu o civilizație vie, ci cu dovada clară că a existat una. Primul salut e o tăcere perfectă, ca un mesaj fără cuvinte.

Luna mare din cer, sau poate un soare pal, înghite culorile și le întoarce în cercuri. Pe pantă, câmpurile electromagnetice se adună în valuri, ca și cum planeta ar păstra, în stratul de sus, un rest de memorie. Aici s-a trăit, aici s-a ridicat piatră peste piatră, aici s-au pus la loc trei figuri să vegheze. Apoi, ceva s-a închis.

Echipa rămâne pe loc. Nu ating obiectele, nu mută nimic. Se notează orientarea statuilor, se măsoară înclinarea umbrei, se marchează poziția în raport cu haloul ceresc. Liniștea nu apasă; doar deschide spațiul, ca într-un muzeu fără ghid. În absența oricărui răspuns, planeta spune tot ce poate: am fost locuită, acum sunt doar un martor a ceea ce a fost.

Întâiul contact arată astfel: trei siluete care stau, o lumină rece care le înconjoară, un peisaj tăcut. Nu e întâlnire între specii, ci între timpuri. Iar martorii, deși din piatră, își fac treaba până la capăt: veghează pentru cei plecați și pentru cei care abia au venit, ca să știe că cineva, cândva, a numit locul acesta acasă.

Pictura „Ultimul contact” în vopsele de ulei pe pânză fixată pe cadru de lemn, este realizată prin pictare manuală de către artistul plastic Monea Teofil în anul 2025.

Dimensiunile picturii sunt: 50 cm x 50 cm