„Liniștea recoltei dinaintea furtunii” – Pictură în ulei pe pânză

Descriere

Într-un tărâm de basm ce-și țese visul între culmi și văi, unde cerul stă să cadă peste holdele bogate, acolo e așezată, în veșmânt de seară și în podoabe de câmp, o fecioară cu chipul plecat. Îi e fruntea umbrită de pânza subțire, așa cum e lumea umbrită de nori grei ce plutesc deasupra ei.

Pășește ea cu tălpile goale pe cărare, lăsându-și urma în ierburi, ca o mărturie a umblării sale în rândul florilor ce se înclină sub tainica-i reverență. În coșul de nuiele, fructele toamnei se-adună în culori vii, rod al muncii și al pământului, mângâiate cu duioșie de degetele fetei. Iar aceasta nu este numai o simplă culegere de roade ale pământului, ci este și un act de dragoste, o simfonie între natură și fiica sa harnică.

Cotropitor și liniștitor totodată, tabloul se întinde sub priviri, cu un văzduh învolburat și pământul în pace sfântă. Culoarea se revarsă în pânză, și nu-s doar nuanțe în vopsele de ulei, ci sunt suflete de flori, de frunze, de lumini și umbre. Sunt șoapte ale vântului care adie încet, prevestind furtuna ce-și așteaptă rândul să-și spună cuvântul.

Căsuțele, pitite la margine de lume, par că se-adăpostesc de furtuna ce va să vină, iar gardul ce le desparte de câmpul deschis e ca o linie trasată-n grabă de un poet la sfârșit de creație. Totul este în așteptare, totul este în plutire, ca un acord prelung înaintea unei furtuni mai mult simțită decât văzută.

Însă în privirea tăinuită a fecioarei e o întrebare neîntreruptă. Ce gândește ea, oare? Poate se întreabă de roadele pe care le va aduce ziua de mâine, sau poate se roagă în taină pentru ploaia ce să vină, care să binecuvânteze semănăturile și să crească fructele acestei lumi. În ochii ei închiși ar putea fi visul unui soare ce-și aruncă iarăși razele peste pământul ud sau poate o iubire ce-și face loc prin întunericul furtunii.

Dar deasupra ei, timpul parcă s-a oprit în loc, cu nori ce dansează în văzduhul ce-acum își reține răsuflarea. Iar pictura, în întregime, nu e doar o înfățișare a ceea ce văd ochii, ci e un ecou al sufletului, ce vorbește despre ceasuri ce trec și despre cele ce-s abia să vină.

Așa stă lumea, cu binele și răul său, cu soarele și furtuna sa, într-un tablou ce nu e nimic altceva decât o odă pe care numai natura o poate pune în scenă cu adevărat. E-o liniște ce precedă furtuna, un moment de meditație, e „Liniștea recoltei dinaintea furtunii”.

Pictura „Liniștea recoltei dinaintea furtunii” în vopsele de ulei pe pânză fixată pe cadru de lemn, este realizată prin pictare manuală de către artistul plastic Monea Teofil în anul 2024.

Dimensiunile picturii sunt: 55 cm x 97 cm.

Pictura face parte dintr-o colecție privată (este așadar un obiect de artă second-hand).