„Satul de la capătul luminii” – Pictură în ulei pe pânză

Satul de la capătul luminii vorbește despre un loc așezat între două tăceri, unde timpul pare să se miște mai încet decât în restul lumii. Casele stau față în față, fără grabă, ca niște martori discreți ai trecerii zilelor, iar copacul din centru le leagă printr-o prezență calmă, verticală, care dă sens întregii compoziții. Lumina nu vine dintr-o direcție precisă, ci pare să se adune, să se oprească pentru o clipă înainte de a se risipi, ca și cum satul ar fi ultimul loc în care ea mai zăbovește.

Culorile calde și pastelate sugerează o oră nespecificata, undeva între dimineață și amintire, fără contururi dure și fără contraste puternice. Totul este moale, aproape plutitor, ca într-o stare de liniște prelungită. Drumul nu este clar definit, dar se simte, ca o prezență tăcută care unește cele două case și trece pe lângă copac, invitând privirea să rămână, nu să plece.

Tabloul nu descrie un sat anume, ci ideea de sat, un spațiu interior în care lucrurile simple capătă importanță. Este un loc care nu cere nimic, nu promite nimic, dar rămâne. Satul de la capătul luminii devine astfel o oprire simbolică, un punct unde privirea se liniștește, iar gândurile se așază fără să fie chemate.

Pictura „Satul de la capătul luminii” în vopsele de ulei pe pânză fixată pe cadru de lemn, este realizată prin pictare manuală de către artistul plastic Monea Teofil în anul 2025.