Descriere
În liniștea ce plutește peste țarinile verzi, îmi vine în minte un tablou de o simplitate blândă, ce poartă numele de „Întoarcerea la simplitate”. Îmaginati-va o femeie la țară, surprinsă într-un moment de solitudine dulce, departe de zgomotul cotidian, într-un peisaj rural, ce păstrează încă ecourile tradițiilor străbune.
Femeia este îmbrăcată în straie populare, cu ștergar și poale, ce spun povești despre meșteșugurile satelor noastre, țesute cu migală și îngrijire. Basmul țesăturilor se joacă în lumina soarelui, ca o oglindă a sufletului său împăcat. Pe cap poartă o pălărie largă, umbrelă de paie ce-i ferește gândurile de arșița cerului.
Femeia înaintează pe cărări neumblate de roata zgomotoasă a progresului, ținând în mâna dreaptă un coș încărcat cu fructe de vară târzie, mere și pere și prune, rotunde și pline de soare, odă simplității și bucuriei muncii cu pământul. Pasul ei este măsurat, împăcat cu ritmul natural al vieții, fiecare mișcare o lecție de armonie cu lumea ce o înconjoară.
În jur, câmpia se întinde generoasă, un covor viu, presărat cu flori de câmp – albastrele, margarete și maci ce aruncă pete de culoare pe pânza verde. Grădina își spune povestea ei, fără a avea nevoie de cuvinte, fiecare petală și fir de iarbă fiind versuri scrise de mâna unui creator nevăzut.
Fiecare detaliu este prins în penelul timpului: căsuța cu pereți albi și acoperiș de paie, ferestrele cu obloane deschise spre lume, gardul simplu, de lemn care împrejmuiește curtea îngrijită și primitor de tihnită. Aici, ritmul zilelor este dictat de răsărit și de apus, de cântecul cocoșului și de susurul izvorului.
Privirea femeii, deși ascunsă sub pălărie, pare să se îndrepte spre depărtări, acolo unde cerul întâlnește pământul, într-o linie fină, aproape nevăzută, acolo unde amintirile și speranțele se întâlnesc. Este o privire care spune povestea unui dor neostoit, de simplu, de liniște, de acasă.
„Întoarcerea la simplitate” este un cântec pentru ritmurile uitate ale vieții la țară. Este o reamintire că, într-o lume care aleargă fără oprire, există un colț de rai unde timpul își are alt tâlc, unde viața curge lin, ca un izvor ce-și croiește drum printre prundișuri.
În această pictură, artistul a pictat nu doar o imagine, ci filosofia proprie despre cum simplitatea este în fond cea mai înaltă formă de cunoaștere și frumusețe, despre cum întoarcerea la natură este de fapt întoarcerea la sine, la esența umană și la adevărata fericire.
Pictura „Întoarcerea la simplitate” în vopsele de ulei pe pânză fixată pe cadru de lemn, este realizată prin pictare manuală de către artistul plastic Monea Teofil în anul 2024.
Dimensiunile picturii sunt: 55 cm x 97 cm.
Pictura face parte dintr-o colecție privată (este așadar un obiect de artă second-hand).
Recenzii
Nu există recenzii până acum.